Egiptul a anulat un contract care furniza 40% din necesarul de gaze naturale al Israelului de aproape 20 de ani. Anularea contractului este vazuta ca o deteriorare grava a relatiilor dintre cele doua tari. Anularea s-a facut sub presiunea protestelor care au avut loc la ambasada Israelului din Cairo, populatia fiind nemultumita de pretul preferential, sub pretul pietei, pe care Israelul il platea pentru gaze. Conducta care transporta gazul prin desertul Sinai a fost sabotata de 14 ori de la inceputul revolutiei egiptene.
Ministrul de externe al Israelului, Lieberman a declarat ca anularea “nu este un semn bun” dar se opune escaladarii disputei economice in disputa diplomatica. Cu toate acestea, ministrul Finantelor Steinitz a declarat ca aceasta anulara este un precedent periculos care … diminueaza tratatul de pace intre cele doua tari.
Sursa: The Guardian
Una peste alta, orice disputa economica nu este decat inca un pas catre razboiul armat intre cele doua tari, si nu doar avand in vedere particularitatile relatiilor in cazul de fata, ci indiferent de situatie. Economia, schimburile comerciale, negotul sunt un liant intre natii si un factor de intelegere si impreuna convietuire. Privind de deasupra, aceasta miscare o incadram in razboiul tarifar: o tara blocheaza accesul unei alte tari la propriile resurse, pe motive financiare. Orice diminuare a relatiilor economice aduce dupa sine o sporire a tensiunilor politice si geostrategice – mai ales in Egipt. Taiarea acestui contract este o consecinta a foamentei care bantuie Egiptul: oamenii s-au trezit si nu mai vor “sa isi vanda tara” pe degeaba, asa cum fostul dictator pus de americani reusea, tocmai pentru a mentine o relatie detensionata cu Israelul. Pericolul diplomatic va depinde in primul rand de felul cum va reactiona Israelul, desi primul pas este ingrijorator, ei fiind cei care au dat semnale si au asociat taierea gazelor cu eventuala afectare a tratatului de pace, deci oarecum au amenintat militar Egiptul! Este foarte problematic cum va compensa Israelul aceasta lipsa, este totusi 40% din gazul consumat intr-o perioada de criza, intr-o tara in care si-asa nu prea are resurse si si-asa este foarte dependenta de vecini. De exemplu, agricultulra Israelului este dependent de apa care vine din Turcia. Este adevarat ca in Marea Mediteraneana s-au descoperit resurse importante de gaz care ar asigura fara probleme aceasta situatie, problema este cand vor putea acestea sa fie exploatate, dar mai ales daca chiar sunt reale si “descoperirea” lor nu a fost decat inca o miscare de iesire a Israelului in Marea Mediteraneana, in coasta Turciei, mai precis in Cipru, ca reactie a tonului agresiv pe care Turcia l-a dezvoltat in ultimul timp fata de Israel.